Vișeu de Sus

Vișeu de Sus este un oraș situat în nord-estul județului Maramureș, în inima Maramureșului istoric, la confluența dintre Valea Vișeului și Valea Vaserului, la poalele de sud-vest ale Munților Maramureșului. Cunoscut mai ales pentru mocănița de pe Valea Vaserului — ultimul tren forestier cu tracțiune cu vapori încă în funcțiune în Europa — orașul este un important centru turistic, forestier și etnografic, cu o istorie multietnică marcată de colonizarea țipțerilor germani în secolul al XVIII-lea și de tradițiile păstrate ale populației românești și ucrainene din zonă.

Date Geografice

Coordonate	47°42'33" latitudine nordică, 24°25'26" longitudine estică
Altitudine	425–550 m (medie 427 m.d.m.)
Județ	Maramureș
Suprafață	443,06 km² (orașul cu cea mai mare suprafață administrativă din România)
Populație	15.349 locuitori (recensământ 2021)
Cod poștal	435700
Fus orar	EET/EEST (UTC+2, respectiv UTC+3 vara)
Prefix telefonic	0262
Localitate componentă	Vișeu de Mijloc
Vecinătăți	orașul Borșa, comunele Vișeu de Jos, Petrova, Leordina, Bistra și Moisei

Relief

Orașul este amplasat în partea de sud-est a Depresiunii Maramureșului, pe cursul superior al râului Vișeu, la confluența cu râul Vaser, fiind străjuit la sud-vest de Munții Maramureșului. Relieful este predominant muntos și deluros, cu altitudini care variază între 425 m în zona intravilanului și peste 1900 m pe crestele înalte din bazinul Vaserului (Vârful Farcău, cel mai înalt din Munții Maramureșului, cu 1.957 m).

Bazinul forestier al Vaserului se întinde pe aproximativ 40.000 ha și păstrează încă porțiuni de pădure neatinsă, alături de numeroase izvoare minerale, ceea ce conferă zonei un caracter sălbatic și un potențial natural remarcabil.

Climă

Clima este de tip temperat-continentală, cu nuanțe montane specifice Depresiunii Maramureșului, caracterizată prin ierni reci și bogate în precipitații sub formă de zăpadă și veri relativ blânde, răcorite de influența maselor de aer dinspre culmile montane înconjurătoare.

Poziția orașului, între văi și lanțuri muntoase, favorizează o umiditate ridicată și precipitații mai abundente decât în zonele joase ale județului, aspect reflectat și în bogăția izvoarelor minerale (feruginoase, sulfuroase, clorosodice, bicarbonate, carbogazoase) din împrejurimi.

Populație și demografie

An recensământ	Populație
2011	15.037 locuitori
2019 (estimare)	17.863 locuitori
2021	15.349 locuitori

Din punct de vedere etnic, la recensământul din 2011 populația era compusă din 85% români, 4% germani, 2,6% maghiari și 8,4% alte etnii (ucraineni, romi, ruși-lipoveni ș.a.), reflectând caracterul multietnic al orașului, moștenit de la colonizările din secolele XVIII-XIX. Confesional, majoritatea locuitorilor sunt de rit ortodox (79,5%), alături de comunități romano-catolice (9%), greco-catolice (2,5%) și alte confesiuni.

Istorie

Prima mențiune documentară a localității datează din 2 februarie 1365, într-o diplomă a regelui ungur Ludovic I de Anjou, sub numele „Ketwyssou”, referitoare la „ambele Vișaie” (Vișeu de Jos și Vișeu de Mijloc). Denumirea „Vișeu de Sus” apare separat abia în 1385, iar localitatea a mai fost cunoscută în vechile documente și sub numele de „Între Râuri”, datorită poziției sale dintre râurile Vișeu și Vaser. În 1453, Iancu de Hunedoara a dăruit cnezatul „Ambelor Vișaie” cnejilor Ștefan, Petru Mândru și Nan.

Evoluția modernă a orașului este strâns legată de colonizarea, începută în jurul anului 1770 la ordinul împăratului Iosif al II-lea, a muncitorilor forestieri „țipțeri” aduși din Zips (Slovacia), precum și a coloniștilor din Tirol, Salzburg și Salzkommengut, atrași de exploatarea pădurilor seculare din zonă. Acești coloniști au înființat cartierul Țipterai (1809-1810), au construit prima fabrică de cherestea și au dezvoltat plutăritul pe Vaser, contribuind la o dezvoltare economică ieșită din comun, care a adus în oraș, la un moment dat, reprezentanți ai 18 etnii diferite.

În perioada interbelică au fost înființate căile ferate forestiere (mocănița, dată în funcțiune în 1933), primele fabrici, uzina electrică a familiei nobiliare Pop Șimon, precum și instituții comunitare evreiești. În Al Doilea Război Mondial, comunitatea evreiască a orașului a fost deportată în mai 1944, iar numeroși germani au fost trimiși în Gulagul sovietic. Comuna Vișeu de Sus a fost declarată oraș în anul 1956, având în prezent în subordine administrativă și satul Vișeu de Mijloc.

Obiective turistice

Mocănița de pe Valea Vaserului

Este cea mai importantă atracție a zonei — un tren forestier cu ecartament îngust (760 mm), construit între 1930-1933, cu o lungime totală de 56 km de-a lungul Vaserului și afluenților săi. Tractat de o locomotivă cu aburi, este singurul tren industrial de acest tip încă în funcțiune în Europa, circulând între 1 mai și 31 octombrie din Gara CFF Vișeu de Sus până la stația Făina.

Casa-Muzeu „Elefant”

Ultima casă evreiască tradițională din lemn a orașului, inaugurată ca muzeu în 2011, amplasată chiar în gara CFF. Expune obiecte, documente și fotografii legate de viața comunității evreiești din Vișeu de Sus, fiind dotată și cu o bibliotecă-cafenea pentru vizitatori.

Biserica Ortodoxă „Buna Vestire” (Biserica Bătrână)

Construită între 1832-1834 pe locul unei biserici de lemn mai vechi (atestată din 1680), este cel mai vechi lăcaș de cult ortodox al orașului. A fost pictată inițial de austriacul F. W. Kutnik și repictată în mai multe rânduri de-a lungul secolului XX.

Muzeul de Etnografie și Istorie și Centrul de Meșteșuguri

Amenajat în clădirea fostului spital public „Irina” (construit la finele secolului al XIX-lea) și deschis în 2003, muzeul găzduiește peste 1.100 de piese pe două niveluri, ilustrând istoria zonei la parter și o expoziție etnografică specifică Maramureșului la etaj.

Biserica romano-catolică „Sfinții Ioachim și Ana”

Ridicată în stil neogotic între 1912-1918 pe locul unui lăcaș din 1806, după planurile arhitectului italian Agostino Moretti, biserica este flancată de un cimitir al soldaților austro-ungari și germani căzuți în Primul Război Mondial.

Cimitirul evreiesc

Mărturie a importantei comunități evreiești care a existat în oraș, cimitirul poate fi vizitat și astăzi, chiar dacă sinagoga orașului a fost demolată.

Personalități

Ion Iuscu Dolhuțiu — delegat din Vișeu de Sus la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1918, unul dintre reprezentanții cercului electoral Vișeu-Iza care au participat la actul Marii Uniri a Transilvaniei cu România.

Andreica Ioan Vivat — personalitate locală din perioada interbelică, cunoscut drept singurul localnic care l-a înfruntat direct pe reprezentanții regimului hortyst în timpul ocupației maghiare a zonei.

Ana Maria Teodorescu — artist plastic originar din Vișeu de Sus, activă în prezent la Timișoara.

Distanța Tălmaciu - Vișeu de Sus

Indicații rutiere Tălmaciu - Vișeu de Sus